Din nou, despre uninominal

Azi am discutat cu colegii si despre votul uninominal. Discutii serioase, fara patima, incercand sa vedem avantajele si dezavantajele. Si am ajuns la cateva concluzii. De exemplu, ca formula uninominala avantajeaza pe cei care deja sunt inauntrul sistemului, pentru ca au ajuns sa fie deja cunoscuti. Cu putine exceptii, de ex cei care n-au trecut prin circumscriptiile lor electorale si pe care chiar n-ar avea de ce sa-i voteze cineva, parlamentarii de la acest moment ar fi net avantajati. De ce? Pai oricit ar fi lumea de nemultumita de clasa politica, tot se simte mai bine cu cineva deja cunoscut. Mai ales daca a si reusit sa faca unele lucruri pentru electoratul sau (nu neaparat foarte spectaculoase). Evident, formula aceasta de vot ii dezavantajeaza pe cei care ar dori sa faca pasul de acum incolo. Acesta ar fi un minus al votului uninominal. Pe de alta parte, nou venitii ar trebui sa-si gaseasca altfel drumul in viata politica, adica sa inceapa cu consiliul local, sa continue cu primaria si abia apoi, dupa ce-si fac un nume/renume pe plan local sa ajunga in Parlament. E de fapt ceea ce se intampla si in celelalte tari in care se practica uninominalul. Un avantaj ar fi acela ca astfel omul politic ar invata cum se face politica la firul ierbii (traducere sui generis pentru grassroots), ar dobandi cunoastere si-ar forma in timp abilitati de comunicare si negociere. In acelasi timp sigur ca uninominalul in forma propusa de presedintele Basescu poate fi lesne acuzat ca ar duce la un deficit de democratie, ceea ce nu e de subestimat. Pentru ca si-asa din totalul alegatorilor vin la urne mult mai putin de 50%. Daca ignoram optiunile a jumatate (50%-1) din participanti rezulta ca decizia este a cca 25% (poate chiar 15%) din totalul alegatorilor. Ceea ce poate descuraja in viitor participarea la vot.

A fi sau a nu fi politician

Mircea a scris alaltaieri ca se vede cu ochiul liber ca nu sunt politician si a adaugat “cine stie asta poate fi un atu sau o piatra de moara. Electoratul va decide!” Imi dau seama ca se vede ca nu sunt politician. De fiecare data cand mi se pune o intrebare tendinta mea fireasca si imediata este sa dau un raspuns cu maximum de sinceritate. Au existat vreo doua momente cand m-am gandit ca ar trebui sa urmez litera manualelor si sa evit raspunsul. Un fel de… cineva ma intreba despre mere si eu raspund despre trenurile care nu intarzie in Japonia. Dar m-am simtit foarte inconfortabil si-am decis ca nu vreau sa renunt la felul meu de a fi si ca pot raspunde la orice intrebare. iar atunci cand nu am dorit sa raspund pentru ca vroiam sa pastrez atentia pe un anume subiect le-am spus ziaristilor in mod franc de ce nu doresc sa raspund. Au inteles si n-au mai insistat. Probabil ca nu acesta e modul cel mai indicat de a fi politician, sunt constienta ca exista niste reguli care trebuie urmate daca vrei sa faci politica in mod profesionist, si cred ca e firesc sa nu ma trezesc eu ca vreau sa inventez altceva. In acelasi timp eu am nevoie sa ma simt OK cu mine insami. Stii de ce, Mircea? Pentru ca altfel risc sa-mi pierd respectul fata de mine si-atunci n-ar mai fi nimic de facut, ca sa nu mai spun ca nici nu m-as mai putea gandi sa obtin increderea altora. Dar ai dreptate sa intrebi daca asta e un atu sau dimpotriva. Nu stiu si nu cred ca voi avea un raspuns prea repede. Pentru ca la aceste alegeri, teoretic, nu am cum sa nu fiu aleasa - e o lista iar eu ocup pozitia intai. Cred ca va trebui sa treaca ceva mai multa vreme ca sa imi dau seama daca lumea politica e lumea mea, sau daca electoratul considera ca lumea politica e si a mea (sau ca eu ii pot apartine si face fata).

Si-a fost ziua intai

Am avut astazi o zi pe care cu siguranta n-o s-o uit. La Iasi am stat putin, doar cateva ore si mi-a parut rau pentru ca era foarte frumos afara si orasul arata bland, tocmai bun de plimbare. Am avut o conferinta de presa cu o singura tema, sustinerea ideii filialei PNL Iasi, ca Iasii sa fie capitala culturala europeana in 2012. Mi se pare o idee excelenta, locul acesta musteste de cultura la standarde foarte inalte, dar pare cumva ca a pierdut increderea in sine. Cred ca o astfel de sansa ar fi extraordinara pentru Iasi. Dincolo de faptul ca merita din plin sa fie capitala culturala in 2012, orasul si zona ar avea enorm de castigat pentru ca s-ar face investitii in infrastructura, s-ar finaliza lucrarile de renovare a unor locuri de cultura, s-ar restaura multe alte cladiri, ar fi un boom in ceea ce priveste turismul. Toata lumea ar avea de castigat, dar mai ales locuitorii orasului. Drept sa spun, desi ideea a fost a PNL Iasi, cred ca initiatorii proiectului ar trebui sa fie oamenii din Iasi si ideea ca ei sa semneze o petitie pentru hotarare de Consiliu makes sense.

Spre seara am plecat la Botosani. Unde surpriza a fost desavarsita: m-au asteptat la intrarea in oras, cu masina antemergator cu megafon cu reclama electorala prin care se auzea de rasunau strazile sa voteze botosaneanca RW pentru Parlamentul European. Iar sala Teatrului Mihai Eminescu era plina ochi. Nu-mi venea sa cred. Nu vreau acum sa fiu ultrasentimentala, dar e sala in care am copilarit si o clipa am avut sentimentul ca ce mi se intampla era ireal. Normal, m-am emotionat. Fiti linistiti, nu am plans! Pe de alta parte, intr-un judet care ani de zile a fost mai rosu decat rosu, a fost impresionant sa vad sala teatrului plina cu liberali!

Ambele vizite au fost asezonate cu interviuri la doua televiziuni. La un moment dat, la una din ele am avut un computer la dispozitie pentru vreo cinci minute si am intrat pe blog sa vad comentariile. Si le multumesc celor care le-au trimis. Pentru ca dincolo de interesele care pot sta in spatele unor sustineri ale oamenilor politici in privinta sistemului de vot, alegatorii sunt cei care ar trebui sa analizeze avantajele si dezavantajele unui sistem. Si deficitul de democratie e important de analizat, si ideea ca s-ar putea reforma clasa politica (sigur, nu imediat, ci pe termen mediu/lung) trebuie luata in considerare. M-as bucura daca votul la referendum nu ar fi un vot impotriva cuiva, ci un vot pentru o idee. Iar daca vi se pare ca sunt prea idealista (naiva?) ginditi-va ca scriu la ora 1 si ceva dupa o zi plina.

campanie si vot uninominal

Peste citeva ore plec in primul periplu electoral. Am un program atit de incarcat, de nu-mi vine sa cred. Daca n-am inventat la timp ziua cu 50 de ore… Nu-mi dau seama cum se vede o campanie electorala din afara. Oare lumea crede ca toate sunt puse la punct, aranjate, batute in cuie? Nu sunt si nici n-au cum sa fie pentru ca tot timpul apare cite ceva care schimba planurile. In 24 de ore, de exemplu, am schimbat de trei ori vizita la Suceava. Si-am stat pe telefon si eu si colegii de campanie ore intregi aranjind transport si cite si mai cite. Nici n-as putea sa nu ma implic personal avind in vedere ca ei sunt efectiv zi de zi la birou - si simbata si duminica pina seara tirziu. Si asta e abia prima campanie. Am atit de multe solicitari sa merg in foarte multe judete incit nu stiu cum voi face sa le onorez. Dar m-am suprins azi gindindu-ma ca daca era vot uninominal mi-ar fi fost mai usor - citeva judete (4-5-6) si gata. Asa, cu o singura circumscriptie electorala mare cit tara, nu-mi ramine decit sa o strabat lung si-n lat. Tare mult mi-ar placea sa stiu cum ginditi in legatura cu formula de vot uninominal supus referendumului. Eu nu voi face de loc campanie pe tema asta, dar cum blogul e ceva care da impresia de privat as vrea sa va aud/citesc argumntele. Cu precizarea ca eu personal nu sunt de loc o fana a votului uninominal in nici o forma, pentru ca mi se pare ca sistemul de vot e un raspuns neadecvat la o problema reala: responsabilizarea alesilor in raport cu alegatori.