I am back

Nu prea am scuze pentru ca n-am scris nimic in ultimele trei zile - doar ca am avut o stare… nici macar de oboseala, mai degraba de sfarseala. Ca atunci cand iti aduni toate energiile pentru un anume efort, iar la final te simti usor ametit. Dar am citit toate mesajele si fac mea culpa pentru ca nu am raspuns punctual la ele. Promit sa o fac pana in week end.  Mai ales ca unele sunt incitante. Pe de alta parte este evident ca simt nevoia unei modificari grafice pentru ca blogul sa fie in ton cu noua pozitie (steaguri multe in dreapta, steaguri multe in stanga… sper ca nu v-ati pierdut simtul umorului!). Asa ca va trebui sa ma ocup si de asta. Chiar imi doresc ca acest blog sa fie o cale de a discuta cu oricine interesat despre ce se va intampla in Parlamentul European si despre ce anume voi face acolo.

Multumesc

Am primit foarte multe mesaje cu urari de succes pe care nu le-am vazut decit in aceasta seara. Ceva s-a intamplat cu adresa mea de e-mail de la pnl si abia azi mi-a dat mesajele care imi fusesera trimise cu multe zile inainte. Dar cand am incercat sa raspund cu reply, it failed sending… Asa se face ca n-am raspuns fiecarui mesaj in parte. Dar vreau sa stiti ca va multumesc mult, mult de tot.

S-a incheiat aceasta campanie

Mai ca nu-mi vine sa cred ca au trecut 30 de zile de campanie. In seara asta am facut un bilant: am fost in 21 de judete, in 33 de localitati (in unele de doua ori), am avut 25 intilniri cu un public intre 100-1000 de persoane, 4 mitinguri cu 3000-5000 de persoane, am avut peste 40 de interviuri tv, radio si conferinte de presa - toate in presa locala (numai interviuri tv am avut peste 20). E mult? E putin? As face ceva diferit? Cu siguranta, pentru ca intr-o campanie inveti enorm. Pentru mine, abia intrata in lumea politica, aceasta campanie a fost o scoala extraordinara. Am cunoscut oameni formidabili si am invatat mult de la ei. A fost foarte solicitant, mai ales fizic. Cel mai dificil mi s-a parut despachetatul valizei seara, cam pe la miezul noptii, pentru a o reface dimineata la 7. Exercitiu care a fost aproape tot timpul (cred ca am dormit acasa doar vreo 4-5 nopti). Asta poate sa fie funny la 20 de ani, dar va asigur ca la virsta mea e destul de neplacut. Dar cu ocazia asta am realizat ce mult s-au schimbat lucrurile si in Romania - chiar si in cele mai sarace localitati exista hoteluri bune, foarte curate si cu personal amabil. Mi-am propus si am reusit in aceasta campanie sa rezist fizic, sa nu ma enerveze nimic, sa nu-mi schimb atutidinea pozitiva, nici macar atunci cind eram blocata in trafic cu zecile de minute (din cauza de accidente sau din alte cauze) si urma sa am o intilnire cu doua sute de persoane. Am reusit de fiecare data sa ajung, sa fiu zimbitoare si sa am o discutie asa cum am dorit-o. Ii multumesc fiicei mele pentru Ipod, recunosc ca l-am avut in permanenta cu mine si de multe ori mi-a intretinut buna dispozitie pe drumurile patriei (n-am condus in luna asta decit in Bucuresti, adica foarte putin). All in all a fost o experienta formidabila si ma bucur enorm ca mi-a fost dat sa o traiesc. Ce va fi? Vom vedea. De luni incepind sper sa discutam despre o multime de alte lucruri pe care pina acum le-am evitat in mod voit.

Noi despre noi

In loc sa ne obisnuim cu statutul nostru de cetateni europeni (care e de-adevaratelea, nu o figura de stil), tot mai mult si mai des aud despre “imigrantii” romani din Italia sau alte tari ale UE. Poate sa fie si un reflex al perioadei de dinainte de 1 ianuarie 2007 (data integrarii), dar este inadmisibil sa tot perseveram in aceasta greseala. Butonez televizorul si asta aud si pe tvr si pe antena 3 si pe realitatea. Ma intalnesc cu oameni obisnuiti sau fosti colegi din ONG-uri si aud aceeasi formula. Asta spune si presa italiana, asta l-am auzit spunand si pe Romano Prodi, premier italian si fost presedinte al Comisiei Europene de la care aveam alte pretentii. El chiar stie cum e cu cetatenii europeni si cu imigrantii, dar folosind termenul pe care, din pacate, toata lumea il foloseste sugereaza ca acesta este statutul care ar trebui sa li se aplice cetatenilor romani. De unde si un decret-lege care contrazice o directiva europeana (32/2004) care se refera la libertatea de miscare a cetatenilor europeni. Bine-bine, dar daca italienii o fac pentru ca au un interes, noi de ce facem acelasi lucru? E chiar asa de greu sa intelegem ca statutul nostru s-a schimbat? O sa spuneti ca doar statutul juridic s-a schimbat nu neaparat statutul social-real. De-acord, dar numai intr-o oarecare masura. Eu stiu ca dreptul (legea) are capacitatea sa si determine comportamente. Or, daca acum avem alt statut juridic de ce ni-l negam? Nu credeti ca daca noi ne raportam la noi altfel decat ar fi firesc si putem sa o facem, si ne raportam la noi intr-un fel in care ne punem in inferioritate fata de ceilalti, asta e cel mai bun argument servit celorlalti pentru a ne trata cu superioritate (si a ne discrimina)? Ramanem imigranti in Elvetia, in Norvegia, Canada, SUA (Congo?) dar suntem cetateni europeni si suntem acasa in orice stat membru al Uniunii. Iar daca unii nu ne recunosc acest statut, atunci noi insine trebuie sa il clamam. Cam asta e cu drepturile omului, in general: cand nu-ti sunt recunoscute, te bati pentru ca ele sa-ti fie recunoscute si respectate. Nu renunti de buna voie la ele!