Intalniri de campanie

Am avut (si inca mai am) emotii la fiecare intalnire cu “publicul”, fie ca in sala sunt preponderent membri PNL sau simpatizanti PNL, fie ca majoritar sunt persoane fara apartenenta si simpatii politice. Emotii, pentru ca intotdeauna vreau sa fiu deschisa la discutiile care au loc – pe care, de multe ori, eu le provoc. Si de cele mai multe ori incerc sa le fac asa cum eram obisnuita atunci cand predam la facultate, adica atragand lumea intr-o dezbatere. Imi e imposibil sa am un discurs “de campanie”, “politic” nu stiu de fapt ce e acela, nu suport sa stau “la prezidiu”. Eu simt nevoia sa fiu eu insami. Doua exemple – interesante pentru ca au fost experiente diferite. La Sibiu am avut o intalnire cu vreo suta de persoane din care cam 70-80 erau studenti, multi la stiinte sociale si drept. Restul erau membri PNL. M-am asteptat sa fiu mitraliata cu intrebari, chiar pusa la zid, ceea ce mi s-ar fi parut firesc. Timp de o ora am fost fizic printre cei prezenti, am incercat in fel si chip sa-i provoc eu cu intrebari, inclusiv in legatura cu cine doreste sa plece sa studieze, cine ar ramane sa lucreze etc etc. Abia – abia am reusit sa scot cateva interventii, timide. Cei mai duri s-au dovedit a fi tot membrii PNL care erau vadit suparati din cauza discursului ministrului de externe si-mi cereau mie sa explic cum a fost posibil! (De parca eu as putea intelege cum a putut sa spuna ce-a spus!) Nu inteleg nici acum de ce n-am reusit sa atrag adunarea respectiva in discutarea mai animata a temelor pe care le-am avut. Am vorbit despre votul uninominal – cu avantajele si dezavantajele (asa cum le vad eu) ale celor doua sisteme, cel propus de presedinte si cel asumat de guvern, despre situatia din Italia, despre ce e Parlamentul European si putea fi adus in discutie orice alt subiect. Cand intalnirea s-a terminat i-am vazut pe tineri in afara salii discutand extrem de animat. Nu plecau, s-au oprit si discutau. Abia acolo. Cred ca o posibila explicatie pentru lipsa lor de indrazneala din sala e in felul in care se desfasoara cursurile in sistemul nostru de invatamant: de cele mai multe ori profesorul, care se simte un fel de trimis pe pamant al lui Dumnezeu, vine in fata elevilor / studentilor si predica. Fara sa-i implice in actul de educatie care se reduce la un act de invatare= transmitere de informatii pentru a fi memorate. Poate exagerez eu acum, dar exceptiile pe care le cunosc sunt intr-adevar prea putin numeroase. O zi mai tarziu trebuia sa am o intalnire similara la Alba Iulia. Era prevazut sa dureze doua ore, dar plecand de la experienta de la Sibiu am rugat sa fie de numai o ora. Mare greseala. Eu personal am folosit acelasi stil de discutie. De data aceasta nu-i mai puteam opri pe participanti. Ne-am despartit dupa o ora si jumatate, dar am continuat sa mai stau individual cu unii din ei inca o jumatate de ora. Si-as mai fi stat daca programul nu ar fi fost deja dat peste cap. A fost o intalnire care mi-a placut mult, cu intrebari inteligente, cu ceva incisivitate. Sigur nu a aranjat nimeni ce intrebari sa fie puse. Este evident insa ca de cele mai multe ori cand participantii PNL pun intrebari acestea parca au in formulare si raspunsul asteaptat. Noroc ca eu sunt mai putin conformista. Cred sincer ca oamenii sunt inteligenti si fac diferenta intre un raspuns “politic” si unul onest care arata multiplele fatete ale unei probleme si nu pot decat sa sper ca vor alege onestitatea. Chiar crede cineva ca as putea atrage mai multe voturi vorbind in sloganuri? Nu cred si nici nu vreau, pentru ca si electoratul se formeaza in functie de cum il tratezi – cu respect sau ca masa de votanti. De fapt e un proces in care ne influentam unii pe altii si cu putin noroc crestem in sensul cel mai bun al cuvantului.