Din datoriile anului trecut – despre libertatea de exprimare 2

 Firesc, parerile sunt impartite cand e voba de libertatea de exprimare – asta si vroiam sa spun. Ca nu toti receptam la fel nici insultele si nici calomniile. E o realitate incontestabila ca uneori o calomnie aruncata pe piata poate distruge pe cineva. Pana dovedesti tu ca esti nevinovat, sau ca unele lucruri au fost exagerate (iar nuantele conteaza) poti fi terminat ca persoana publica sau om politic. E marea diferenta dintre ceea ce juridic poate fi sustinut si aparat si ceea ce este sau nu admis oamenilor publici si mai ales celor politici. Mi se intampla foarte rar sa imi cada in mana cate o revista de scandal (admit – cand merg la coafor ma uit pe asa ceva). De unele nici nu stiam ca exista desi ele sunt pe piata de multa vreme si rasfoindu-le de cele mai multe ori raman fara cuvinte. E atata abjectie, atata minciuna. “Victimele” sunt mai ales din show biz dar am gasit si ceva politicieni. Dar este o realitate si ca exista un public care gusta astfel de chestii imunde. Inteleg ca exista si persoane care-si comanda astfel de articole atunci cand raman in umbra pentru ca important este doar sa fie pe prima pagina, nu importa pe ce tema sau daca e adevarat sau fals. Bun, dar daca toti stim ca asta exista cum mai putem vorbi despre obligatia presei de a informa corect? Si despre rolul ei? Indraznesc sa merg atat de departe incat sa spun ca de fapt in ciuda a numeroase training-uri si a unor sume de bani de loc de neglijat investite in jurnalismul de investigatie de fapt nu avem asa ceva, cazurile/dosarele fiind de fapt servite, scopul lor fiind jocurile de putere. Din nou, cum putem vorbi de neutralitatea presei? Sau de respectarea dreptului publicului de a fi informat corect? Cineva spunea ca de aceea e bine ca exista internetul pentru ca poti sa obtii informatii care sa te ajute – de multe ori contrazicand ceea ce spune presa. Asa e, dar e suficient? Cata lume are acces la aceste informatii de pe internet si cata lume chiar se duce sa le ia?  Pe de alta parte a devenit deja un truism ca in Romania nimeni nu a castigat un razboi cu presa de unde si puterea ei fantastica. Dar, oare, doar in Romania?