Ce e un om politic?
E o intrebare care mi-a fost pusa pe blog in urma cu ceva vreme si pe cuvant de atunci ma tot gandesc la ea. Evident, n-am un raspuns. Nici nu stiu daca intrebarea este asta sau mai degraba ne intereseaza sa intelegem de ce intra cineva in politica. De ce am intrat eu? Cineva chiar imi spunea la un moment dat ca mi-ar fi fost asa de bine sa stau in continuare pe margine, sa comentez critic si sa acumulez puncte. Probabil ca ar fi fost destul de usor. Dar ce-as fi facut cu punctele alea? M-as fi dat desteapta?! M-as fi jucat cu ideea ca ar fi bine ca oameni ca mine sa intre in politica? dar nu, noi stam pe margine ca nu ne place lumea politica… etc etc. Mi-am asumat sa ma arunc intr-o arena unde, dupa cum bine stiti, curge ceva sange!! Si daca lumea e dezamagita de clasa politica nu pot decat sa-mi asum critica la adresa tuturor. Nu pot sa spun “criticati-i pe ceilalti ca eu sunt altceva. Asta oamenii trebuie sa decida, nu eu sa trambitez. Pe de alta parte, am vrut sa vad daca “lumea politica” e lumea mea. Ma regasesc in ea? In urma cu cateva saptamani am asistat in grupul ALDE la o prezentare a celor doi candidati la sefia partidului liberal din UK. Intrebarile si raspunsurile - la obiect, pareri usor diferite pe teme care intereseaza constintuency-ul lor. La noi nu stiu cate televiziuni i-ar fi invitat ca prea erau calmi si la obiect. La un moment dat, prezentandu-si programul unul din ei a inceput cam asa “cand esti in politica important e ce anume te faci sa te dai jos din pat dimineata”. Si desi nu prea cred ca formula aceasta de autointerogare ar merge la electoratul roman, cred ca de fapt m-a ajutat sa inteleg mai bine de ce am facut pasul acesta. In fond, dupa ‘90 am renuntat la practicarea avocaturii in sensul acela mult aducator de bani si am intrat in zona ONG-urilor de unde am incercat sa influentez unele din deciziile politice, cu armele pe care le au ONG-urile, advocacy dar bazat pe analize serioase, in timp chiar pot sa spun ca am dezvoltat si capatat o expertiza de care sunt mandra. Dar cred ca dupa atatia ani a aparut nevoia de a ma convinge daca schimbarea se poate face mai usor din interiorul unui sistem. Sigur, asta se leaga si de respectarea unor promisiuni facute. Eu am promis ca voi reprezenta Romania cu demnitate – ca nu voi fi doar o rotita intr-o masinarie de vot. Si chiar asta fac – e enorm de munca daca vrei sa tii pasul cu ce se intampla in PE. Unii colegi sunt acolo de peste 10 ani. Potering e din 1968! Dar macar cu lucrurile care ne intereseaza in mod deosebit aici e firesc sa fiu pusa la punct. Si o sa va tin la curent. Asta e un raspuns indirect si la comentariul cum ca s-ar fi auzit ca vreau la Justitie! E imposibil sa se fi auzit asa ceva pentru ca nu vreau. Or fi fost zvonerii si raspandacii de serviciu care au lansat o asemenea varianta, sigur nu eu care am spus din capul locului ca o astfel de posibilitate e exclusa.
ianuarie 12, 2008 la 10:19 pm
Doamna Renate Weber,
“Om politic” inseamna, in acceptiunea curenta - si probabil ca nu numai la noi -, un om investit de altii sa decida in numele lor - ori pentru ei. Adica, altfel spus, de A AVEA “putere” - nu spun toti sefii partidelor ca ratiunea unui partid este de A LUA, de A AJUNGE la putere? Dar nu se observa ca ratiunea unui partid este - a se vedea art. 8 din Constitutie - de a CONTRIBUI la definirea si exprimarea vointei politice a CETATENILOR. Mai precis, ratiunea IN DEMOCRATIE a unui partid este de a propune proiecte de vointa politica a CETATENILOR, de principiu a TUTUROR, nu numai a unui grup, sub forma unui proiect de Program politic - sau comun -, ce urmeaza sa devina apoi Program de guvernare, program pe care, la randul lui, Guvernul trebuie sa-l transforme in proiecte de legi. De asemenea, ratiunea partidului politice este - sau trebuie sa fie - propunerea de candidati pentru organele de putere ale statului care sa asigure executarea dispozitiilor Programului politic al cetatenilor, recte ale Programului de guvernare, transformate in legi prin mecanica legislativa prevazuta de Constitutie.
Asadar, cetatenii aleg ori selecteaza - sau, mai exact, trebuie sa selecteze - oameni care sa execute ce vor ei - repet, cetatenii -, nu sa hotarasca in locul lor. Or, in cazul unui executant, despre ce “om politic” sau “politician” poate fi vorba?
Programul politic al tuturor cetatenilor constituie - ori trebuie sa constituie - nu forma scrisa a vointei unui grup de cetateni, constituiti sub forma unui partid, ci viziunea despre cum trebuie sa arate, cum trebuie sa se nasca lucrurile comune - sosele, universitati s.a. - de care sa beneficieze TOTI cetatenii, fara privilegii si fara discriminari. Din perspectiva continutului unui asfel de program de vointa COMUNA, nascuta ca urmare a votului majoritatii absolute a cetatenilor - ceea ce, altfel, se intampla foarte rar -, se poate vorbi despre autori de proiecte de programe; in rest, sefii de partide, toti ceilalti sefuleti nu sunt - ori nu trebuie sa fie - decat niste administratori ai partidului. Adica: odata adunati sub forma unui partid cetatenii care au aceleasi dorinte in privinta lucrurilor COMUNE tuturor cetatenilor - Atentie! Nu personale! - pe care statul trebuie sa le realizeze, acesti sefi trebuie sa se ingrijeasca de redactarea unui proiect de Program de vointa comuna a, teoretic, tuturor cetatenilor, sa-l prezinte in cursul alegerilor si, de asemenea, sa caute si sa propuna cetatenilor candidati pentru diversele functii ori organe statale, organe care sa transpuna in fapte dispozitiile Programului.
Din aceasta perspectiva, Presedintele Romaniei nu este un “om politic”, ci un executant, cu niste functii specifice. La fel si Parlamentul, la fel Guvernul, lafel ministrii, la fel deputatii si senatorii, la fel primarii etc.
In cazul dvs. particular, dvs. ati fost mandatata, teoretic, sa executati, dar intrebarea este ce vointa, a cui - a cetatenilor Romaniei, ai Europei, a statului roman s.a. ? De aceea v-am lansat tema LEGITIMITATII Uniunii Europene. Una este un acord, un tratat intre state, gestionat de fiecare in parte, la o adica prin arbitrajul unei jurisdictii independente, si alta este un astfel de tratat gestionat de o putere suprastatala.
Asadar, notiunea de “om politic” ori “politician” este fara sens - ori se poate aplica unor simpli cadristi. Ceea ce se numeste azi “vointa politica”este, de fapt, vointa unui grup, nu a (tuturor) cetatenilor, cum dispune art. 8. Asa se face ca, in mod corespunzator, avem si “oameni politici”, “politicieni”, adica exponentii unor grupuri.
De aici incepe inselatoria: se propune un proiect de vointa COMUNA tuturor cetatenilor, apoi se cauta sa se transforme in fapte vointa de grup, folosindu-se in acest scop mijloacele statale - bugetul, uneltele, cladirile etc. Asa se face ca Programul politic al (tuturor) cetatenilor este perceput ca o promisiune din partea unor candidati, candidati care n-au - ori n-ar trebui sa aiba -alta menire decat sa execute.
Al dvs., Valeriu Mangu
ianuarie 12, 2008 la 10:24 pm
Doamna Renate Weber,
Corectez:”… unui astfel de …” ; “…la fel …”.
Al dvs., Valeriu Mangu
ianuarie 13, 2008 la 12:51 pm
În ultimele zile am început să mă întreb ce este politica şi cui serveşte ea. Nu mai văd politica ca o raţiune a drumului istoric optim. Politica este orice serveşte politicienilor, iar politicienii, la rândul lor, servesc propriilor persoane şi interacţiunilor “de cumetrie”. Nu generalizez, există excepţii. Sunt visători pe care lumea nu-i percepe ca membrii de partid ci ca slujbaşi. Eu cel puţin nu aş putea să văd în Renate Weber un membru de partid care se supune indicaţiilor preţioase venite de la vârf, ci, mai probabil, ca un personaj conştiincios care trudeşte zi de zi să-şi ducă la îndeplinire agenda de lucru. Eu, ca entitate a poporului român, nu am prea mare nevoie astăzi de mari strategii politice, lucruri pe care politica nici nu se sileşte să le construiască, ci mai degrabă de oameni conştiincioşi care să încheie ziua de lucru mulţumiţi că au făcut tot ce se putea face.
De aceea aş vrea mai întâi să aflu ce anume este politica în înţelesul politicienilor de azi şi pe urmă ce este omul politic. Un om politic se defineşte întotdeauna foarte uşor, drept cel care face politică. Politica însă… am uitat ceva… mai trebuie definit şi partidul politic. Mai este un partid o grupare de oameni care luptă pentru interesele clasei pe care o sprijină sau singura clasă pe care o sprijină un partid politic este clasa politică?
Poate cineva va face legătură între absenteismul de la vot şi ruptura clasei politice de popor. Sau poate ştiu cu toţii asta dar nu au nici un interes să facă ceva. În definitiv nu mai contează câţi vin la vot, poate să vină şi 0,1%, tot sunt validate alegerile.
ianuarie 13, 2008 la 1:12 pm
Cred ca a privi parlamentarii, guvernul, seful statului, ca pe simpli executanti este nerealist, indiferent ce prevede vreo constitutie sau alta lege. Pana la urma, practic, persoanele care au aceste functii sunt niste conducatori. Teoretic executa vointa poporului, a alegatorilor, dar aceasta este o fictiune care legitimeaza sau explica modul de conducere a unei tari/a unui popor. In acest moment, singurul mod in care se poate, cat de cat, afirma vointa poporului, este referendumul. Cu acea ocazie fiecare persoana care voteaza actioneaza ca un conducator, care incearca sa isi impuna propria vointa.
Nici macar in Republica San Marino, care are vreo 30.000 de locuitori/cetateni, si este condusa de un parlament format din 60 de persoane, nu cred ca se poate spune ca parlamentarii sunt simpli executanti ai vointei poporului. In mod evident iau decizii de unii singuri, si nu stau sa intrebe poporul despre orice chestiune care urmeaza sa fie votata - desi in cazul lor, cu ceva efort, probabil ca acest lucru ar fi fezabil pe termen scurt. Pe termen lung insa ar fi imposibil, pentru ca cetatenii sanmarinezi au si ei alte treburi decat sa citeasca propuneri legislative de dimineata pana seara si sa isi exprime vointa in legatura cu acestea, vointa care sa fie ulterior executata, in modurile specifice, de parlamentari, de cei doi ‘presedinti’ (capitanii regenti) , de guvern etc.
Eu consider evident ca si asa-zisii executanti sunt conducatori, adica, politicieni, care isi manifesta vointa proprie, si, de obicei, reprezinta si vointa unui grup mic (de exemplu, a sefilor unui partid).
Asta, independent de originea etimologica a cuvantului politician sau de fictiunile legii.
Ar fi de dorit, intr-adevar, ca manifestarea de vointa a politicienilor sa urmareasca binele comun…Pana la urma alegatorii asta fac, isi investesc increderea in politicieni, in speranta ca ei vor actiona spre binele lor. Despre simpla ‘executare’ a vointei alegatorilor nici nu poate fi vorba, din ratiuni practice.
Intr-un asemenea context are sens deplin ceea ce spunea acel candidat britanic, in legatura cu motivatia care il face pe ‘cel din politica’ sa se ridice dimineata din pat…Nu cred ca se referea la statutul de executant; insa, nu e exclus deloc sa se fi gandit la preocuparea sa de a face bine comunitatii…
Patricia Otvos
ianuarie 14, 2008 la 4:35 pm
“La politique, en tant que moteur de l’Etat-nation, n’existe plus.
Elle sert seulement à gérer l’économie, et les hommes politiques ne sont plus que des gestionnaires d’entreprise.
Les nouveaux maîtres du monde n’ont pas besoin de gouverner directement.
Les gouvernements nationaux se chargent d’administrer les affaires pour leur compte.
Le nouvel ordre, c’est l’unification du monde en un unique marché.
Les Etats ne sont que des entreprises avec des gérants en guise de gouvernements, et les nouvelles alliances régionales ressemblent davantage à une fusion commerciale qu’à une fédération politique.”
martie 22, 2008 la 4:21 pm
Ce e un om politic nu se poate spune deoarece in Romania nu exista o clasa politica suficient de matura pentru a ne pune aceasta intrebare.
Clasa politica romanesca poate fi comparata cu Tara Fagaduintei in al carui contex vorba romanesca “tot ce zboara se mananca”si-ar gasi locul.
Poporul roman doar are impresia ca traieste intr-o democratie: are pluripartitism(Cine latra mai tare ia totul),are niste asa zisi reprezentanti (1/3 au facut parte din Securitate) .care inca nu au invata sa ne reprezinte (doar stiu sa se reprezinte).
Roger Mondoloni spune ca :Changer le monde commence par se change soi-meme” la ar trebui sa se intample si cu poporul roman,ce trebuie sa invete ce e politica si sa se implice in ea cat mai mult ,in special tinerii