Tot pe fuga de la Strasbourg

Ieri a fost lansat un raport al ECAS (European Citizens Action Service) – o organizatie neguvernamentala – privind ultima largire, cu titlul Who’s afraid of teh EU’s latest enlargement? E singura cercetare singurul studiu cu referire la Romania si Bulgaria dupa aderare. In rest cam tacere. Lansarea a fost organizata de o doamna deputat britanica, Jean Lambert, prezentarea a fost facuta de directorul ECAS si autoarea studiului. La lansare au fost prezenti membrii ai PE, ceva presa… Un studiu  curat si echilibrat care insista asupra faptului ca in afara de subiectele de scandal in realitate presa din alte state membre nu a dat atentie aderarii Bulgariei si Romaniei. Cu atat mai putin exista analize si studii oficiale. Evident am luat si eu cuvantul pentru ca erau cateva observatii bune in studiu care meritau comentate. De exemplu se sugera sa existe o abordare strategica referitor la trei momente legate de migrarea fortei de munca : inainte de plecare, integrarea in tara UE unde se pleaca si o politica de atragere a acestei forte de munca pentru a reveni in tara de origine. Legat de primul aspect am spus – pentru a cata oara?- ca nu inteleg de ce Comisia nu face un portal informatii in toate limbile oficiale despre conditiile legale de studiu si munca in fiecare stat membru. Legislatiile nationale sunt stufoase, greu de inteles, oamenii au nevoie de explicatii care sa le foloseasca, iar cum libertatea de miscare este un principiu fundamnetal al uniunii ar fi normal Comisia sa vina in ajutorul cetatenilor europeni. Si n-am putut sa ma stapanesc si sa nu-l critic pe Romano Prodi care vorbeste mereu numai de “imigranti romani” desi stie bine ca suntem cetateni europeni.  Or asta e mai mult decat o provocare politicianista, e o manipulare grosolana pentru ca el a fost presedinte al Comsiei Europene si stie exact cat neadevar e in spusele lui. Deputatii care au vorbit dupa mine m-au sustinut (un neamt, o poloneza) si in general atmosfera era foarte favorabila Romaniei si Bulgariei inclusiv faptului ca multa lume lucreaza in alte state. Cea mai mare problema identificata era aceea ca oamenii merg sa lucreze in alte tari impinsi de saracie si multi accepta slujbe mult sub calificarile lor. Azi in plen, cand se discuta presedintia slovena a UE, Barroso a avut un discurs foarte bun relativ la marele beneficii pe care nu doar noile state membre le au de pe urma aderarii ci inclusiv tarile vechi care acum primesc si profita de forta de munca uneori foarte calificata (el s-a referit cu precadere la cazul Germaniei). A fost aplaudat de foarte multa lume.

Sesiunea de la Strasbourg

E o adevarata nebunie! Serios. Pentru ca la Strasbourg au loc sesiunile plenare. Ceea ce inseamna ca aproape toata lumea e aici si parlamentari si Comisie si Consiliu. Singurele momente in care e “liniste” sunt cele ale votului – in sensul in care in acele ore nu se mai desfasoara nimic altceva. Altfel… in paralel cu dezbaterile din plen au loc zeci de alte intilniri. Fie comisii, fie delegatii fie activitati adiacente. Literalmente pe holurile de la Strasbourg se alearga pentru ca distantele sunt uriase si uneori ai mai putin de 2 minute sa ajungi de la o intilnire la alta dintr-un capat al altuia al cladirii (de fapt cladirilor pentru ca sunt mai multe). Asta explica si neputinta de a gasi un moment pentru a mai posta ceva Din pacate zilele astea la hotel n-am acces la internet iar in birou… cine sta in birou? Luni am terminat sedinta comisiei de dezvoltare la 22.30, ieri am plecat cam tot asa, azi va fi asemanator. Dar ceva interesant tot as dori sa semnalez. Ieri, in plen a fost invitat sa vorbeasca Marle muftiu din Siria. Asta pentru ca anul acesta este anul dialogului intercultural iar presedintele PE, Potering invita tot felul de lideri religiosi. Drept sa spun nu sunt OK cu acest mod de a intelege interculturalitatea si cu atit mai putin dialogul. Pentru ca nu asistam decit la niste lungi monologuri. Nu se pun intrebari si cu atit mai putin se discuta. In plus, interculturalitatea inseamna mult mai mult decit religie. De exemplu ieri, cuvantarea Marelui muftiu a fost in opinia mea un exemplu desavirsit de retorica ipocrita – recunosc o retorica excelenta. Omul ne-a facut frati pe toti, a vorbit numai despre cat de egali suntem toti indiferent de Dumnezeul la care ne inchinam fiecare, inclusiv ateii, cat de importanta este fiinta umana si umanitatea, omaneii asigura progresul etc etc, ce mai, oratorie demna de lauda. Numai ca, la un moment dat a spus: oamenii sunt la fel indiferent de credinta, religiile sunt la fel, a!! … culturile sunt diferite! legile sunt diferite! De exemplu noi, musulmanii avem Sharia. Pai… chiar despre asta e vorba. Ce e aia ca suntem toti egali indiferent de credinta noastra si cum suntem toti egali, daca o copila de 12 ani care e violata este tot ea pedepsita cu 80 de lovituri de bici? Ca sa nu mai vorbesc de o femeie care are o relatie sexuala in afara casatoriei? Cred ca marele muftiu a “uitat” sa spuna toti oamenii inseamna fara femei! Am fost profund suparata de aplauzele la scena deschisa.