Ce mare e lumea!

O parte destul de mare a activitatilor din Parlamentul European e dedicata tarilor de pe alte continente. Firesc, din mai multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca multe state membre (mai ales cele mai vechi) au un interes extraordinar in ceea ce se intampla in alta parte. Ca sunt foste colonii, ca au acorduri comerciale, ca au imigranti provenind din acele tari putin importa. Interesul e real. Pe de alta parte UE insasi este interesata de o evolutie democratica in acele tari si de respectarea drepturilor omului. In plus, Uniunea acorda ajutoare financiare multor state si evident conditia ununi minim comportament democratic exista. Si nu vorbim de tari usoare. Vorbim de multe tari cu probleme uriase din Africa, din sud-estul Asiei, de tari din America Latina. Exista o comisie DEVE (comisia de dezvoltare) care se ocupa cu precadere de acest subiect, exista delegatii (asta e titulatura lor nu inseamna ca fac deplasari in acele locuri – sau cel mult una pe an) din care multe sunt exact cu aceste zone si tari. Am asistat la cateva reuniuni deja (sunt membra si in DEVE, in Delegatia cu comunitatea andina si in Delegatia cu Irak a carei infiintare a fost aprobata de foarte curand) si am fost impresionata de dedicatia pe care am vazut-o la multi deputati. Nu cred ca subiectul in sine aduce voturi la ei acasa, dar este evident ca oamenilor le pasa. Si nici nu vad cum ar putea fi indiferenti cand vorbim de lucruri atat de grave. De exemplu sunt multiple eforturi in perioada asta in legatura cu Republica Democrata Congo si considerarea violului ca arma de razboi in Congo. Am vazut un doumentar cutremurator. Voi organiza la Bruxelles in cadrul comisiei DEVE un seminar pe tema asta. Acum sunt in faza in care gandesc la modalitatea in care el sa reprezinte cu adevarat o valoare adaugata si ma gandesc si la participare – mi-as dori sa pot aduce macar un doctor din zona, sau realizatoarea documentarului, dar din estul Congo-ului e aproape imposibil de ajuns in capitala, la un avion. La Strasbourg in plen s-a discutat chestiunea kenyana si am primit o informatie de ultima ora, anume faptul ca au avut loc alegeri corecte in cadrul Parlamentului si seful opozitiei a ajuns presedintele parlamentului. Un mic semn ca poate se va ajunge la o calmare a spiritelor, la dialog. Am fost impresionata de numarul celor care aplaudau sincer stirea (ea a determinat de altfel adoptarea unui amendament la rezolutia pe care o aveam de votat). Stiu ca noi avem multe probleme la noi acasa, dar mi-ar placea sa vad ca si acasa lumea nu se reduce doar la Romania, UE, SUA si Rusia. Evident, e vorba in primul rand de jurnalisti, de felul in care subiectele aceste sunt abordate, de cat timp li se aloca, de nivelul discutiilor (atunci cand au loc!). Dar e vorba si de felul in care oamenii politici se refera (sau nu ) la ele. Altfel, cei interesati cu siguranta isi iau informatiile de pe internet sau de pe agentiile de presa si posturile straine.