Mi s-a intamplat in ultimele saptamani sa discut cu diversi deputati din PE din cam toate grupurile politice despre Romania si am constatat ca cei mai multi nu stiu mai nimic decat ca e o tara care a intrat un Uniune acum un an. Cei cu care am vorbit eu erau cu totii OK cu acest lucru, credeau sincer ca Romania trebuia sa devina membra a UE. In acelasi timp ceea ce stiau cel mai mult era ceea ce se discutase la nivelul Comisiei Europene, sau ceea ce aflasera din ziarele din tarile lor, o imagine mai ales de stat in care justitia nu functioneaza, dar prin justitie intelegand exclusiv combaterea coruptiei. A fost interesant sa constat de fiecare data ca in realitate ei nu aveau informatii serioase si de la sursa despre Romania si temele astea (cu foarte putine exceptii) preluand mai degraba ideile vanturate de presa. Cand am intrat in amanunte au ramas pe ganduri si nu prea s-au simtit confortabil cu standardele duble pe care le-au impus. In materie de Agentia Nationala pentru Integritate am constatat chiar o oarecare jena. La fel li se pare declaratia de avere care nu se practica in alte parti. Categoric nu cu detaliile de la noi. (un banal exemplu, la nivelul PE ti se cere consimtamantul expres pentru ca pe site sa-ti apara adresa de acasa). Nu stiu cata coruptie este in celelalte tari. Sigur ca exista, pentru ca din cand in cand rabufnesc scandaluri uriase. Mai stiu ca insasi Comisia Europeana a fost confruntata cu cel mai mare astfel de scandal de vreme ce a trebuit o comisie intreaga sa-si dea demisia. Era numai si numai vorba despre coruptie, despre sume uriase de bani. Doamne fereste ca cineva sa inteleaga ca eu sunt dispusa sa inchid ochii la mici sau mari fapte coruptie la noi sau in alta parte. Chiar nu sunt si daca imi aduc bine aminte cand am fost la presedintie presa a comentat ca am fost singura care la sfarsitul unui an de stat acolo nu doar n-am acumulat nimic., dar chiar am trait din ce aveam dinainte. Pentru ca din leafa de demnitar nu ai cum sa acumulezi nimic. Credeti-ma! Ce vreau sa spun este ca nu stiu daca noi suntem cei mai corupti. Dar ei au impresia ca noi suntem cei mai corupti pentru ca la noi se vorbeste cel mai mult despre acest lucru acuzandu-ne noi pe noi cel mai mult. Imi aduc aminte de o intalnire cu comisarul Verhuegen prin 2003-2004, pe atunci responsabil cu extinderea UE, in timpul guvernarii Nastase. Cand eu ma plangeam de fenomenul coruptiei si cum nu se face nimic pentru a sanctiona vinovatii, mi-a raspuns extrem de taios, sa-l mai las in pace, ca acelasi lucru il aude si cand se duce in Polonia si in celelalte tari foste comuniste. Cum? Aude de baroni locali? Replica lui a fost categorica: da, chiar asa li se spune, baroni locali. Nu stiu daca celelalte tari sunt la fel sau mai mult sau mai putin corupte decat noi. Indicii folositi de Transparency International masoara doar perceptia despre coruptie. De vreme ce la noi se discuta foarte mult despre asta este firesc ca si perceptia interna sa fie foarte mare. O sa-mi spuneti de averile uriase facuta dupa ‘90, de contractele cu statul… lucruri suficiente ca sa te duca cu gandul la coruptie. Aa e. Dar si in celelalte tari foste comuniste acum membre UE au aparut averi uriase, au fost si sunt afaceri cu statul. Suntem noi chiar cei mai corupti? Ati auzit de condamnari spectaculoase in celelalte tari? Sau de cereri in acest sens? N-ar fi trebuit sa fie?
Publicat de renateweber