Suntem cei mai corupti?
Mi s-a intamplat in ultimele saptamani sa discut cu diversi deputati din PE din cam toate grupurile politice despre Romania si am constatat ca cei mai multi nu stiu mai nimic decat ca e o tara care a intrat un Uniune acum un an. Cei cu care am vorbit eu erau cu totii OK cu acest lucru, credeau sincer ca Romania trebuia sa devina membra a UE. In acelasi timp ceea ce stiau cel mai mult era ceea ce se discutase la nivelul Comisiei Europene, sau ceea ce aflasera din ziarele din tarile lor, o imagine mai ales de stat in care justitia nu functioneaza, dar prin justitie intelegand exclusiv combaterea coruptiei. A fost interesant sa constat de fiecare data ca in realitate ei nu aveau informatii serioase si de la sursa despre Romania si temele astea (cu foarte putine exceptii) preluand mai degraba ideile vanturate de presa. Cand am intrat in amanunte au ramas pe ganduri si nu prea s-au simtit confortabil cu standardele duble pe care le-au impus. In materie de Agentia Nationala pentru Integritate am constatat chiar o oarecare jena. La fel li se pare declaratia de avere care nu se practica in alte parti. Categoric nu cu detaliile de la noi. (un banal exemplu, la nivelul PE ti se cere consimtamantul expres pentru ca pe site sa-ti apara adresa de acasa). Nu stiu cata coruptie este in celelalte tari. Sigur ca exista, pentru ca din cand in cand rabufnesc scandaluri uriase. Mai stiu ca insasi Comisia Europeana a fost confruntata cu cel mai mare astfel de scandal de vreme ce a trebuit o comisie intreaga sa-si dea demisia. Era numai si numai vorba despre coruptie, despre sume uriase de bani. Doamne fereste ca cineva sa inteleaga ca eu sunt dispusa sa inchid ochii la mici sau mari fapte coruptie la noi sau in alta parte. Chiar nu sunt si daca imi aduc bine aminte cand am fost la presedintie presa a comentat ca am fost singura care la sfarsitul unui an de stat acolo nu doar n-am acumulat nimic., dar chiar am trait din ce aveam dinainte. Pentru ca din leafa de demnitar nu ai cum sa acumulezi nimic. Credeti-ma! Ce vreau sa spun este ca nu stiu daca noi suntem cei mai corupti. Dar ei au impresia ca noi suntem cei mai corupti pentru ca la noi se vorbeste cel mai mult despre acest lucru acuzandu-ne noi pe noi cel mai mult. Imi aduc aminte de o intalnire cu comisarul Verhuegen prin 2003-2004, pe atunci responsabil cu extinderea UE, in timpul guvernarii Nastase. Cand eu ma plangeam de fenomenul coruptiei si cum nu se face nimic pentru a sanctiona vinovatii, mi-a raspuns extrem de taios, sa-l mai las in pace, ca acelasi lucru il aude si cand se duce in Polonia si in celelalte tari foste comuniste. Cum? Aude de baroni locali? Replica lui a fost categorica: da, chiar asa li se spune, baroni locali. Nu stiu daca celelalte tari sunt la fel sau mai mult sau mai putin corupte decat noi. Indicii folositi de Transparency International masoara doar perceptia despre coruptie. De vreme ce la noi se discuta foarte mult despre asta este firesc ca si perceptia interna sa fie foarte mare. O sa-mi spuneti de averile uriase facuta dupa ‘90, de contractele cu statul… lucruri suficiente ca sa te duca cu gandul la coruptie. Aa e. Dar si in celelalte tari foste comuniste acum membre UE au aparut averi uriase, au fost si sunt afaceri cu statul. Suntem noi chiar cei mai corupti? Ati auzit de condamnari spectaculoase in celelalte tari? Sau de cereri in acest sens? N-ar fi trebuit sa fie?
ianuarie 28, 2008 la 12:14 am
[...] direct ma cam sperie. Nimeni nu si-ar dori asta, credeti-ma Renate Weber pune o intrebare relativ inocenta pe blog. Intr-o postare mai ampla si al carei sens, desi logic, se pierde intr-o lipsa totala de [...]
ianuarie 28, 2008 la 8:25 am
Foarte bine aţi scris.
La un moment dat, când spuneaţi de bieţii exponenţi ai unei lumi plină de ingenuitate, vedeam parcă, asemeni unui film de groază pentru copii, un râs sardonic de la monstrul numit generic “spiritul cel rău din România”, spirit care abia aşteaptă să dea năvală în Uniunea Europeană.
Este adevărat, şi celelalte ţări sunt corupte. Percepţia mea despre alte ţări este însă un pic altfel decât cea din România. Acolo vorbim de corupţia mare. Vine cineva cu valiza de bani într-o parcare şi primeşte de la un consilier informaţia secretă, de exemplu unde se va face o lucrare sau care este preţul unei licitaţii.
Percepţia corupţiei la noi este o ciocolată dată secretarei, un pol dat poliţistului, câteva milioane la doctor, 5 lei la frizer, un leu lăsat poştaşului, o bere dată celui venit să verifice gazele… probabil că sunt şi dintre cei cu valiza de bani, dar pe aceştia nu-i vedem decât când se lasă filmaţi cu naveta de cârnaţi în braţe.
ianuarie 28, 2008 la 8:33 am
Psihoza anti-coruptie este intotdeauna primul pas spre alunecari anti-democratice, ne invata istoria. Legionarii, fascistii, nazistii, toti s-au lansat denuntand coruptia intretinuta de ‘anarhia democratiei’ si de politicienii degenerati. Parlamentarii au fost intotdeauna tinta predilecta. Lucrul acesta se intimpla si la noi, cu binecuvantarea institutiilor europene. (Trec aici peste faptul esential ca un presedinte de tara care arata cu degetul spre intregul guvern ca spre o banda de infractori deseneaza de unul singur un portret de tara sfasiiata de ‘marii rechini’ corupti care sunt membri clasei politice).
Revenind, totusi, la UE, ar trebui sa va uitati putin pe portalul institutiilor ca sa vedeti cum se creeaza imaginea negativa a unor tari prin aratarea cu degetul a diferenteleor in dezvoltare, a aspectelor negative din toate tarile mai putin dezvoltate decit media UE-15. Un exemplu ‘neutru’: cand se vorbeste de linii aeriene nesigure, se subliniaza apasat ca majoritatea acestora sunt africane. Or, in acest caz, nu era oare destul sa se prezinte datele statistice ca atare, fara a arata cu degetul aria geografica de predilectie a celor care nu se conformeaza unor standarde? Cit despre tarile noi intrate, se vorbeste numai despre diferentele de dezvoltare, despre problemele de coruptie si crima organizata, singurele puncte pozitive notate fiind cele ce tin de activitatea institutiilor UE. Si apoi se mai mira de ce cetatenii vechilor state membre nu se dovedesc mai entusiasti inprivinta noilor intrati, prezentati ca niste defazati pe care institutiile UE se chinuie din greu sa-i traga in sus, pe banii contribuabilului occidental.
La noi se uita faptul ca acea cortina de fier a functionat in ambele directii, ca a lasat cicatrici nu doar in mentalul colectiv al zonei ex-comuniste, dar si in cel al blocului vestic. Noi suntem barbarii care produc ieftin, care cumpara orice la mana a doua, de la fregate la autobuze sau haine, care exporta criminali, ai caror politicieni sunt buni doar cand privatizeaza pe nimic, iar cind doau contracte competitorilor sunt corupti.
Ar mai fi ceva. Nu s-a revoltat nimeni dintre politicienii statelor membre cind UE a schimbat schema de personal in Mai 2004, imi pare, in asa fel incit noii intrati in urma concursurilor EPSO sa petreaca mai mult timp in partea de jos a ierarhiei. Nu intereseaza pe nimeni faptul ca ce care reusesc la concursurile EPSO se confrunta cu prejudecati (functionari UE care se plang la telefon solicitantilor de job vest-europeni ca nu-i pot angaja pentru ca au norma pentru estici). N-am auzit nici un oficial roman intreband care mai e situatia angajarilor de romani la UE.
Prejudecatile sunt multe si o sa trebuiasca sa treaca mult timp pina cind prapastia de necunoastere intre cele doua ex-blocuri se va umple prin comunicare.
Si tari ca Spania sau Irlanda s-au confruntat la vremea lor cu aceste probleme. Irlandezii ‘betivi si lenesi,’ spaniolii saraci si abia iesiti din dictatura, au reusit sa schimbe aceasta imagine prin politici active si in primul rand prin profesionalismul cu care au stiut sa se folosesca de oportunitatile oferite de fondurile structurale, prin prezenta activa si pozitii clare in toate negocierile intra-UE care i-ar fi putut afecta direct, iar, in final, prin dezvoltare economica si modernizare.
ianuarie 28, 2008 la 8:29 pm
Din tarile UE, probabil ca da.
Din lume, mai sunt si altii.
ianuarie 28, 2008 la 9:30 pm
Sunteti de nerecunoscut. Aveti grija ce sustineti ca s-ar putea indeplini. Am muncit mult pentru a obtine declararea averilor si imi reamintesc ca ati foat foarte activa pe teme anticoruptie. Daca noi am iniovat aici si alti nu, aste nu inseamna ca am gresit.
Va statea mai bine in civil decat in politic. Sper sa ma insel si sa regasesc in dvs. aceiasi persoana cu princii puternice, nu doar o alta dezamagire a unei figuri reprezentatve sectorului ONG, evadata in politc.
ianuarie 28, 2008 la 11:46 pm
pentru Claudia: banui ca aveti o experienta personala neplacuta si-mi pare rau. Dar nu trebuie neaparat ca in toate masurile sa vedem ceva ce ar fi directionat impotriva funcionarilor din noile tari membre. Cotele sunt firesti - toate tarile le au pt ca se doreste asigurarea unei reprezentari cat mai echitabile. Nu trebuie sa ne fie rusine de asta, e o regula. M-am interesat de ceea ce spuneati in legatura cu perioada mai indelungata pe care trebuie sa o petreaca (un an-doi in plus) si e adevarat, dar regula se aplica nediscriminatoriu din 2004 tuturor celor care intra acum in sistem, indiferent de tara de provenienta. In plus exista si posibiliati de sarire a unor etape, e adevarat in mod exceptional. Eu am cateva exemple de persoane din Romania care sunt foarte respectate. Cel mai la indemana este cel al colaboratoarei mele (nu-mi place termenul asistenta) din cadrul cabinetului meu, care anterior a lucrat la secretariatul general al PE si a fost in numeroase misiuni alaturi de deputati. Sunt de fiecare data foarte placut surprinsa cand vad cu cat respect si amicitie o trateaza. De-adevaratelea nu in mod fals. Cred ca e important sa incercati sa pastrati o atitudine pozitiva, chiar daca uneori se mai intampla si lucruri neplacute sau nedrepte.
ianuarie 29, 2008 la 12:04 am
pentru Ciucu: nu sunt de loc de nerecunoscut. Ma intreb si va intreb in legatura cu diferite teme si nu vad nimic rau in asta. N-am fost niciodata oita care sa urmeze turma indiferent incotro. Daca va mai aduceti aminte mi-am pus multa lume in cap cand am demonstrat (pentru ca am demonstrat!) ca in forma sa initiala ANI aducea grave incalcari drepturilor omului. Si chiar Monica Macovei a trebui sa o schimbe. Asta nu insemna ca nu doream o adevarata activitate anticoruptie (nu insa cu filmulete proaste despre cum coruptia in justitie produce cutremure!!!). Ci doar eram consecventa cu principiile in care credeam si cred. Si tot asa mi-am pus unele ONGuri in cap cand am protestat din rasputeri impotriva odioasei ordonante DIICOT trecuta la initiativa ministrului Justitiei de atunci si inghitita o data cu sarmalele din craciunul anului 2006 (o tactica binecunoscuta, de altfe). O porcarie care permitea porcurorilor sa tropaie prin computerele noastre si ale providerilor de internet! La data aceea colegi din societatea civila declamau pe posturi de televiziune ca sunt suficiente garantii ale drepturilor omului. E o chestiune basic de teoria drepturilor omului ca by default gaantiile pentru acestea nu sunt niciodata suficiente. Iar ordonanta aceea era horror. Iata ca acum in PE voi lucra la un Bill of rights for the internet. Credeti-ma are mai putina importanta daca esti in societatea civila, sau in politica sau la guvernare. Cred ca important este sa nu faci porcarii , ci dimpotriva sa promovezi ceva care sa fie de folos celorlalti nu tie (nici macar ca imagine!!!) , fara sa faci rabat de la principii.
ianuarie 29, 2008 la 8:28 am
Ceea ce spuneti dumneavoastra e atat de hilar ca nici nu pot sa-mi dau seama daca vorbiti serios sau nu… Deci dumneavoastra le-ati transmis colegilor ca justitia din Romania functioneaza? Sunt curios ce parte functioneaza asa bine ca din cate stiu eu numai bine nu e. Coruptia e partea cea mai evidenta, dar nu e singura parte negativa. Stiu ca dumneavoastra sunteti mai bine informata si de aceea va rog sa lasati politica si sa vorbiti adevarul. Asta daca va intereseaza cu adevarat soarta romanilor.
ianuarie 29, 2008 la 8:39 am
Si in particular - ma refer in special la aceasta parte a articolului (ca sa fiu mai specific, sa nu raspundeti la ceva irelevant)
ianuarie 29, 2008 la 8:55 am
pt Daniel: imi pare rau ca rastalmaciti ce am spus eu; chiar nu e cazul sa-mi puneti in gura cuvinte pe care nu le-am spus si in minte ganduri pe care nu le am!!
ianuarie 29, 2008 la 9:28 am
Scuzati-ma, dar dumneavoastra ati spus ca ati intrat in amanunte si ca parlamentarii si-au dat seama de dubla masura. Sa inteleg ca le-ati spus ca oricum situatia nu e mai proasta ca in alte tari? Asta este adevarul pe care l-am rastalmacit? Doamna, pe mine nu ma intereseaza alte tari, pe mine ma intereseaza Romania. Pe mine asta ma afecteaza si cred ca asta e important de stiut. Nu ma alina cu nimic ca e la fel in Polonia sau ca comisarul Verheughen stie asta. Pe mine ma doare ca nu duceti mesajul oamenilor acolo si ca duceti doar un mesaj politioc. Prespun ca si asta tot o rastalmacire e si ca nu noi v-am votat ci partidul v-a pus pe lista. Daca asa credeti ca se face un dialog, e clar cat va intereseaza alegatorii si ce vor ei.
ianuarie 29, 2008 la 10:22 am
Stimata Doamna Weber,
nu intentionam deloc sa trimit un mesaj total negativ cu privire la modul in care ar fi tratati noii veniti in institutiile europene. E adevarat , insa, ca, din relatari ale noilor intrati, ale unor functionari europeni sau a celor de pe listele de ‘laureati’, experientele sunt impartite. Multi apreciaza mediul de lucru primitor si curtuoazia vechilor functionari. Din nou, nu intentionam deloc sa lansez scenarii de genul teoriei conspiratiei impotriva noilor veniti.
Spuneam, doar, ca o oarecare reticenta in privinta acestora exista. Se spune ca sunt prost imbracati, in special doamnele, de exemplu. Se fac glume despre cum, in barurile frecventate se functionari, se pot identifica la prima vedere doamnele ‘din est.’ (am purtat pe tema asta o discutie indelungata cu un prieten german, caruia incercam sa-i explic faptul ca si o cultura a vestimentatiei nu se poate reconstrui atat de usor dupa zeci de ani de comunism). Asta probabil ca la nivelul conversatiilor purtate in anturajul unui europarlamentar ca Domnia Voastra nu se intimpla.
Se smai spune, de exemplu, ca cei din est fac greu diferenta intre modul de a se comporta in situatii formale sau informale.
O reactie de respingere fata de nou e normala si se va estompa cu siguranta in timp.
Cat despre schimbarea schemei de promovare a personalului, nu vreau sa insist. Dar e logic ca tarile care au avut functionari in sistem timp de mai multa vreme, trecuti deja in grade superioare, sunt favorizate de aceasta masura ‘nediscriminatorie’ in fata acelora care abia acum intra. E, prin urmare, o masura nediscriminatorie, prima facie, dar care afecteaza in mod disproportional un grup de tari, i.e. cele nou intrate. Stiu ca un functionar european nu e angajat ca sa-si reprezinte tara, dar, in practica, veti fi de acord probabil ca o ‘reprezentare’ care sa respecte fie si minimal principiul proportionalitatii este de dorit. Asta chiar in interesul bunei functionari a institutiilor europene, care e evident ca au mare nevoie de mai multa expertiza in privinta noilor state membre.
In acest context, poate ar fi interesanta o discutie despre modul de perceptie al Comisiei asupra ’situatiei din justitie’ din Romania si despre nivelul de informare real al celor care se exprima in aceasta privinta.
ianuarie 29, 2008 la 10:25 am
(imi cer scuze pentru unele erori gramaticale din mesaj. greu de corectat totul fara o functie de preview).
ianuarie 29, 2008 la 11:00 am
@Claudia Muresan: Ma scuzati ca intru in discutie, dar sunt foarte surprins de ceea ce spuneti pentru ca in cadrul DGT nu am auzit nici macar o sigura opinie negativa la adresa romanilor sau a romancelor, a modului lor de lucru sau a vestimentatiei. Din contra, opiniile le sunt favorabile si nu as vrea sa par nationalist, dar din punct de vedere vesstimentar nu am ce sa reprosez. E adevarat ca nu exista reteaua sociala ca la cei mai vechi, dar din cate am observat romanii si bulgarii s-au integrat foarte bine. Iar proportionalitate de care vorbiti se va realiza in timp in functie de nevoile institutiilor.
ianuarie 29, 2008 la 11:43 am
pt virgil: Cred ca in general, comparatiile cu ochiul liber nu trebuie facute. Exista din pacate si multi indicatori (nu doar de perceptie) privind desfasurarea diferitelor activitati, mai ales economice, care arata ca nivelul de coruptie din Romania e mare. Intrebarea mea nu se referea la coruptia din statele vestice (tocmai, acolo cand apar astfel de situatii in urma unor scandaluri asistam la demisii si la condamnari). Intrebarea mea se referea la tarile fost comuniste - in raport cu ele ma intrebam daca Romaia este cea mai corupta tara. Pentru ca in cazul lor nu am auzit sa se ceara capete, desi au fost cazuri scandaloase relatete de presa din acele tari. Mi se pare ciudat ca interogatiile asupra unui fenomen sa fie citite ca aprobarea acestuia!!! Atat de jos am ajuns in Romania in materie de dialog?
ianuarie 29, 2008 la 11:50 am
“am constatat ca cei mai multi nu stiu mai nimic decat ca e o tara care a intrat un Uniune acum un an.”
deasemenea… spuneti ca…
“In acelasi timp ceea ce stiau cel mai mult era ceea ce se discutase la nivelul Comisiei Europene, sau ceea ce aflasera din ziarele din tarile lor, o imagine mai ales de stat in care justitia nu functioneaza, dar prin justitie intelegand exclusiv combaterea coruptiei.”
ei stiau doar… tot…? :)))
hahahaha… d-aia n-a tinut postul de la Cotroceni. va contraziceti singura. nu neaparat cu seful
ianuarie 29, 2008 la 12:26 pm
Imi pare rau acum ca am intrat in asemenea lucruri de amanunt. M-am indepartat prea mult de la subiectul initial al comentariului Doamnei Weber si am intrat in detalii nesemnificative, poate
Oricum, intrebarea mea ar fi daca nu are cumva lipsa de informare in privinta Romaniei constatata la colegii Domniei Sale nu se poate cumva observa si in activitatea Comisiei. Credeti ca functionarii Comisiei au intotdeauna la dispozitie toate sursele si datele relevante? Ca stiu intotdeauna ce si unde sa caute fara expertiza cuiva familiar cu realitatile dintr-un stat membru nou ca Romania (si impartial)? Ma gandeam la cazul Justitiei, in special.
ianuarie 29, 2008 la 12:50 pm
Doamna parlamentar, oare alegatorul roman se simte mai bine ca Romania e la fel de corupta ca celelalte tari foste comuniste? Ati facut un studiu in acest sens? va bazati pe niste date concrete? Si asta scuza in vreun fel faptul ca justitia din tara noastra nu functioneaza? Sincer, nu inteleg demersul dumneavoastra si ma indoiesc ca intelegeti ce vor alegatorii dumneavoastra. Si daca nici un dialog simplu si la obiect va deranjeaza, atunci nu prea vi se potriveste functia pentru care ati candidat…Si ultima propozitie e mai mult decat jignitoare… nu stiam ca un ales isi permite sa faca asemeni remarci.
ianuarie 29, 2008 la 1:50 pm
pentru Daniel: scuze, dar va raspund pe fuga pentru ca trebuie sa ajung la o sedinta de comisie. Si pe mine tot Romania ma doare. Si nici nu ma incalzeste cu nimic faptul ca si in alte tari exista coruptie. Incercam doar sa inteleg daca noi suntem cei mai corupti. Daca nu, de ce exista perceptia ca am fi? Am mai avut un post acum cateva saptamani unde puneam o intrebare asemanatoare, chiar daca pe alta tema. Pe de alta parte, n-ar fi rau daca am discuta despre ceea ce inseamna marea coruptie si ceea ce este coruptia la nivel mic. Pentru ca imi e teama ca cel de-al doilea tip da nastere la multa toleranta fata de fenomeul coruptiei in ansamblu. Am avut ocazia de-a lungul timpului sa vad mai multe studii facute la noi si rezultatul era mereu ca persoanele tinere si mai bine instruite sunt mai intelegatoare fata de fenomenul coruptiei. Il accepta mai usor. Ceea ce e revoltator, dar e o realitate (un astfel de studiu era in cadrul unui proiect cu fonduri de la Comisia Europeana realizat de un grup de sociologi de la Universitate de Vest). Mult peste 50% din romani considera ca nici macar nu cu bani se cumpara diferite avantaje, ci cu cunostinte, relatii. Asa te poti descurca foarte usor (sunt mai multe Barometre de Opinie Publica ale Fundatiei Sorosin acest sens). Or, asta e si ea o forma de coruptie. Nu sanctionabila penal dar cu implicatii morale evidente. Si sa stiti ca impresia mea e ca nu eu refuz dialogul. Sigur insa, pe acest din urma aspect putem sa agree to disagree.
ianuarie 29, 2008 la 2:06 pm
Va multumesc pentru raspuns. Nu sunt de acord cu niciun fel de coruptie pentru ca, indiferent de dimensiunea ei, nu e normala. Si aici vad rolul politicienilor ca foarte important nu doar in legi potrivite, dar mai ales in respectarea lor si a fi un model de cetatean. De exemplu, in mult mediatizatul caz Orban, eu cred ca cea mai mare problema a fost nerespectarea legii… - desigur ca putem dezbate si cazul in sine, eu va spun doar impresia mea - in acest caz, un ministru nu a respectat legea. Desigur, a platit pt asta. Insa mesajul e destul de clar: nu exista respect pentru lege. Si aici cred ca trebuie lucrat pentru ca daca s-ar respecta cu adevarat legea, coruptia ar incepe sa scada. Eu nu cred ca birocratia este singura vinovata pentru coruptie. Si in alte tari exista birocratie, dar respectul legii primeaza si nu exista tentatia de a da spaga. Cu atat mai mult, si cea de a o primi. Eu asta vreau sa vad la politicieni, un comportament normal, si o justitie care actioneaza cand e cazul. Vreau sa vad cu adevarat dreptate. Si de aceea cred ca aveti o mare responsabilitate fata de alegatori si prin ceea ce faceti ca si cetatean.
ianuarie 29, 2008 la 3:48 pm
Nu mai din Europa, nu si din lume.
ianuarie 29, 2008 la 4:07 pm
coruptia mica(la politie, doctor, vama, etc.) e un rau necesar pentru romani-cel putin asta cred eu ca e conceptia generala a populatiei
ianuarie 29, 2008 la 6:19 pm
nu cei mai dar pe locul 69 in lume ( Topul Coruptiei)
Doamna Weber, sa lasam vrajelile. In Romania nu e dupa gratii, inca, nici un mare “grangure”. Cind o sa-l vedem macar pe unul din aia 8 pe care domnul Basescu intentioneaza sa-i “gidile” un pic, atunci sa vorbim. Pina atunci e doar demagogie propagandistica, cu tot respectul.
ianuarie 30, 2008 la 8:42 am
Doamna Weber - apreciez ca raspundeti. Dar nu va inteleg, ajutati-ma sa va inteleg.
Ce ati urmarit cu acest post? Sa spuneti ca “altii sunt mai corupti” (or fi, nu-mi pasa, poate ca si unii vestici sunt mai corupti, demonstreaza asta ceva?). E interesant, daca dezbatem fenomenul coruptiei cu intrebari retorice de genul “oare suntem noi cei mai corupti?”
Dati-mi exemplu de o tara, in care DVS ati vrea sa traiti (in postura de ’simplu cetatean’ nu de “baştan”), unde se intampla urmatoarele:
- La televiziunea nationala apare un film cu un inalt demnitar filmat in timp ce, probabil, ia o spaga. In consecinta, apar presiuni asupra redactorilor, se schimba conducerea si politica editoriala, se dezbate cat de corect e ca acel film sa fi fost difuzat, iar ministul nu isi da imediat demisia ce este demis de primul-ministru din cauza imaginii negative. Un politician de marca al partidului de guvernamant - foarte posibil, viitorul ministru al justitiei - declara dupa vizionarea filmului ca “nu vede nici un motiv pentru care ministrul respectiv si-ar da demisia” .
- In luna decembrie, se fac licitatii pentru deszapezire, dupa ce ninsorile au blocat tara. Ministrul transporturilor ramane in functie. MAI MULT, in urma unui accident, pe care ministrul respectiv nu il declara decat dupa ce afla presa de el - nu se intampla nimic, exista senzatia clara de “musamalizare”
- Ministrul interimar al justitiei refuza sa trimita la parchet cererea de incepere a urmaririi penale a unor ministri, pe niste chestiuni de procedura inventate (va provoc sa spuneti ca pretextele cuplului Melescanu/Mocuta erau mai mult decat niste pure inventii!!!! Sunt curios daca ati merge atat de departe, caci totusi aveti pregatirea juridica necesara pentru a intelege foarte bine despre ce a fost vorba )
As putea continua, dar aceste 3 evenimente mi se par evidente in legatura cu respectul pentru lege al unor inalti demnitari din tara asta. Ba chiar, in trecut, primul ministru insusi a trimis spre publicare in MO legi care nu aveau avizul ministrului justitiei - desi asa ceva era ilegal. Sigur, legea nu a prevazut o “pedeapsa” fiindca legiuitorii nu si-au imaginat ca poate exista atat de putin respect fata de lege la un nivel atat de inalt (sau ma rog, asta ar fi explicatia “buna”, ca exista explicatii mult mai rele pentru noi) - dar faptul ca nu exista o pedeapsa nu justifica incalcarea legii, mai ales la acest nivel.
Cand avem in tara o lipsa de respect atat de mare fata de lege, la nivel inalt… dumneavoastra va mai intrebati “oare sunt altii care o duc si mai rau??”. Sincer? Nu-mi pasa, si nu inteleg de ce va preocupa.
BTW - am ales exemple din curtea PNL, caci acesta e partidul pe care-l reprezentati. Din pacate pentru noi, lucrurile nu sunt mai roz nici in alte partide…. dar nu asta trebuie sa va preocupe pe DVS, nu faptul ca “PD-L sau PSD sau PRM sunt si mai rai” e important…. o sa cred in PNL in momentul in care ceea ce va preocupa e cum devine PNL mai bun, si nu daca a ajuns cel mai rau, sau sunt altii si mai rai pe scena politica.
ianuarie 30, 2008 la 4:57 pm
pt Virgil : va multumesc pentru comentarii si dvs si celorlalti care au scris pe acest site. Am vazut comentarii la post-ul acesta si pe alte site-uri si cred ca stiu sa apreciez comentariile oamenilor de buna credinta, sincer suparati si pe buna dreptate revoltati de situatia din Romania. Post-ul s-a dorit intr-o oarecare masura si o provocare - am ezitat mai multa vreme pana i-am dat drumul - in sensul in care am dorit sa vad daca si in ce masura putem discuta pe tema asta (sper ca suntem de acord ca nu exista subiecte tabu) si de asemenea am dorit sa vad nu doar reactiile emotionale ale cititorilor ci si argumentele pe care le aduc. Cand eram in primii ani de avocatura asistam aproape zi de zi la urmatoarea imagine: in boxa acuzatilor, in stare de arest, erau unii trimisi in judecata pentru specula. Cumparasera cafea din URSS sau Bulgaria si o vindeau in Romania. Ce depasea cred 1 kg era automat specula (depasea limita de consum pesonal!!). In acelsi timp, in fiecare zi un anume personaj vindea in fumoarul avocatilor si in birourile judecatorilor si procurorilor cafea, unt, smantana, tot ce lipsea pe atunci. Eu simteam ca iau foc, pentru ca nu puteam intelege dubla masaura aplicata tocmai de cei care erau pusi sa respecte regulile pentru toti. Maestrul cu care lucram mi-a spus la un moment dat ca trebuie judecat si astfel: nu conteaza ca mai multi fura. Asta nu e o scuza pentru ca doar unul sau altul este condamnat. De fapt, nu trebuie sa furi, iar daca o faci iti asumi consecintele, fiind nerelevant ca unii scapa. Vorbele astea le-am avut tot timpul in minte. Asa incat putin importa, in sensul ca nu e o scuza, ca mai sunt si alte tari corupte, ca diferitele guverne de la noi cu orientari politice diferite au fost acuzate rand pe rand de coruptie. Pana la urma pe noi ne intereseaza tara si epoca (momentul) in care traim. Dar revolta mea din anii tineretii in avocatura continua sa fie prezenta cand vad standarde duble. Acasa, sau in alte parti ale lumii. Nu mi se pare firesc sa le cer altora ceva ce eu insami nu respect sau nu aplic. M-ati intrebat si in legatura cu trimisul dosarelor la parchet. Pe fond, juridic, ministrul Melescanu avea dreptate in sensul in care ar fi trebuit sa i se trimita solicitarea de la presedinte insotita de dosarele respectivelor cauze. Nu le-a primit. Eu as fi aratat acest lucru dar le-as fi trimis. Pentru ca traim intr-o lume in care este importanta este si perceptia politica sau implicatiile morale.Sigur, aici presedintele Basescu n-are nici o problema sa ascunda adevarul sub pres, daca asta ii serveste. Iarasi standarde diferite! Pentru ca din experienta proprie stie ca ce se trimite la Cotroceni este dosarul cauzei. Asa cum a fost si in cazul celorlalti ministri care au fost chemati la comisie, si-au vazut dosarul, si-au formulat aparari… Si asa cum si si presedintele insusi l-a avut si l-a studiat pe cel cu Flota cand s-a cerut aprobarea presedintelui Iliescu. Povestea cu dosarul cauzei e deja caraghioasa si pentru oricine a practicat avocatura, sau a fost/este judecator sau procuror lucrurile sunt clare nu exista doua dosare unul original si unul cu cateva copii trimise la presedinte sau parlament (decat daca vrei sa-ti bati joc de acea institutie - pentru ca nu faci o selectie care sa-ti serveasca ci in mod obiectiv lasi presedintele sau parlamentul sa vada despre ce e vorba si sa se pronunte). Aici greseala initiala a fost a procurorului general - dar nimic din ce face sau spune aceasta doamna nu ma mira. Oricum ceea ce ar trebui sa se intample ar fi o noua constitutie care sa nu mai prevada aceste imunitati de loc. Cred ca pentru Romania e mult mai bine sa nu mai existe un filtru politic la adapostul caruia sa se produca tocmai presiuni politice. Procurorii sa intocmeasca dosare in conformitate cu probele pe care le administreaza si sa ia decizii pentru care sa-si asume intreaga responsabilitate. Sunt si eu curioasa ca si dumneavoastra sa vad o condamnare in instanta in vreuna din cauzele astea in jurul carora s-a facut multa valva. Macar una. Pentru ca faza de investigatie in care sunt implicatii procurorii este una nepublica, in vreme ce faza de judecata ne este accesibila tuturor. Si atunci putem vedea daca si cat de bine si corect au lucrat procurorii. Altfel doar cu dezvaluirile si “condamnarile” din presa vom trai la nesfarsit sentimente de frustrare, de revolta fata de injustitie sau fata de o justitie cu standarde duble. Cum ziceam, nu-mi plac standardele duble.
ianuarie 30, 2008 la 9:26 pm
Maestrul dvs. avea dreptate - solutia la revolta dvs. nu era sa nu-i condamnati pe cei care incalca legea si sunt prinsi - ci, daca erati manata intr-adevar de un spirit ‘justitiar’ - trebuia sa-i reclamati pe cei care incalca legea si sunt in libertate.
Revenind de la aceasta poveste la niste povesti mai concrete, as vrea sa va rog sa-mi spuneti
A. Pe ce articole de lege va bazati cand spuneti ca Melescanu a respectat legea?
B. Ce parere aveti despre hotararea curtii constitutionale, cum se reflecta asupra articolelor respective?
C. Sa inteleg ca sustineti ca este ok ca un inalt demnitar (Melescanu) sa incalce legea (asta spuneti ca a facut, nu?) , fiindca sunt mai importante implicatiile politice? Si ca dumneavoastra ati incarca oricand legea, daca implicatiile politice o cer?
ianuarie 30, 2008 la 11:06 pm
pt virgil: pai, eu nu-i condamnam pe cei care erau acuzati ii aparam, pt ca eram avocat! In ce priveste spiritul justitiar …. chiar va faceti ca nu intelegeti ca tocmai asta era problema ca toti cei carora le puteam reclama erau parte a acelui sistem de “bisnita”? Nu stiu ce varsta aveti dar pareti sa nu cunoasteti acele vremuri si mecanisme. Pai cand discutam direct cu fostii colegi de fac care erau judecatori si procurori si le faceam reprosuri sau ii intrebam cum se simteau cand acuzau pe cineva de ceea ce ei insisi faceau replica era “daca sunt prosti si-au fost prinsi! tu in ce tara traiesti?” Sper ca nu vroiati sa-i scriu lui NC si sa astept dreptatea de acolo!! Macar in toata acea perioada am fost numai si numai avocat. Asumandu-mi inclusiv amenintarile directe din partea unor porcurori si chiar presedinti de instante (cu trimiterea in boxa alaturi de cei pe care-i aparam, , cu mutarea disciplinara , ce vremuri…
Daca v-as povesti cate nedreptati am vazut comise de persoane care azi sunt in functii de toata frumusetea!! In ce priveste a doua chestiune am spus ca pe fond Melescanu avea dreptate cand a solicitat ca cererea presedintelui sa fie insotita de dosarele cauzelor.Art. 18 din legea rasp ministeriale spune “Dacă una dintre cele două Camere ale Parlamentului sau Preşedintele României a cerut urmărirea penală, dosarul cauzei se trimite, de îndată, ministrului justiţiei sau, după caz, primului-ministru, pentru a proceda potrivit legii.” Pe baza acestei prevederi pe buna dreptate a cerut dosarul cauzei. Dar ministrul justitiei cand primeste cererea (si dosarele) le trimite mai departe la proc general. Suntem intr-una din acele situatii cand trimiterea fara dosare nu-i poate oricum fi imputata ministrului si deci nu este o incalcare a legii. De aceea nici eu insami daca as fi trimis nu as fi incalcat legea. Observati va rog formularea din text “dosarul cauzei se trimite” ceea ce inseamna ca obligatia de a trimite e a parlamentului sau presedintelui. Maximum ce putea face ministrul era sa ceara dosarele. Dupa care insa a urmat o sarabanda a declaratiilor finalizata cu trimiterea cererilor. Acest aspect l-as fi evitat, cu convingerea ca nu as fi incalcat legea. Pe de alta parte trebuie sa va spun ca m-am exprimat critic in legatura cu legea 115 inca de la momentul adoptarii sale. Inainte de asta cu vreun an si ceva lucrasem impreuna cu un actual porfesor de la Facultatea de drept - extrem de riguros - la o propunere de lege mult mai ferma si categoric mult mai clara. Nu-mi amintesc exact dar e posibil sa fi fost publicata in Revista Romana de Drepturile Omului. In ce priveste situatia actuala… dupa ce ca eram cu o lege proasta, dupa decizia CC am ramas fara norme procedurale si o interventie a parlamentului ar fi absolut necesara. Am sustinut tot timpul ca acea comisie speciala nu era necesara - pentru ca ea instrumenta intr-un domeniu unde nu avea ce sa caute. Multe ar putea fi corectate rapid daca parlamentul ar amenda legea, chiar daca in sarcina parlamentului si presedintelui ramane oblgatia de a cere inceperea urmarii penale pentru ca e in Constitutie.
ianuarie 31, 2008 la 4:34 am
acelasi discurs ca al lui nastase in 2004. jenant si rusinos…
ianuarie 31, 2008 la 6:45 am
d-na weber, am fi curiosi sa aflam cu care europarlamentari ati vorbit. in ce sens aveau informatii neserioase? aveau informati gresite? ne puteti da exemple? la ce sursa va referiti? ne puteti da exemple “vanturate” de presa? in ce amanunte ati intrat? cum adica nu s-au simtit confortabil? detaliati, va rog? despre ce standarde duble vorbiti?
si chiar daca veti raspunde aplicat la toate aceste intrebari, desi ma indoiesc, nu ar strica, pe viitor, mai multa rigurozitate in articolele postate. nu de alta, dar aceasta postare e un exemplu ce poate sa devina clasic despre ambiguitatea perversa a unui mesaj politic.
ianuarie 31, 2008 la 2:48 pm
Doamna Weber,
in legatura cu “trimiterea dosarului cauzei” va dau urmatoarea situatie ipotetica: unul din cei 8 ministri (ori fost ministri) ridica urmatoarea incalcare a procedurii: “Dosarul cauzei nu a fost trimis de catre ministru procurorilor”. Judecatorul va intreba, probabil, procurorul de caz: “D-le procuror, acest dosar nu este cel pentru care ati cerut inceperea urmaririi penale?”. La care procurorul va raspunde: “Ba da.”.
Si acum intrebarea mea: de unde are procurorul dosarul cauzei respective, inclusiv cu actele premergatoare inceperii urmaririi penale?
Nu credeti ca intindem cam mult logica aici, doar pentru a fi in litera legii?
ianuarie 31, 2008 la 11:52 pm
Pt Ionut: Stiti ce inseamna dosarul cauzei? Acela care incepe cu copertile si toate probele care se administreaza - acte premergatoare si ce urmeaza se numeroteaza fila cu fila!! Si el se incheie cu hotararea judecatoreasca definitiva. Asta e ultima pagina. In exemplul pe care l-ati dat dvs nu vad nici o problema pentru ca in opinia mea nu e un viciu de procedura care sa duca la anularea unor dovezi administrate ulterior. Trimiterea dosarului cauzei la presedinte / parlament se doreste de fapt a oferi siguranta ca presedintele sau parl nu vor fi pusi in fata unei situatii in care sa fie misused. Un exemplu de scoala: sa zicem ca existe o sesizare ca un ministru a comis o crima. In dosarul pe care parchetul incepe sa-l intocmeasca exista dovada ca avem un cadavru, o declaratie a unui martor ca l-ar fi vazut pe ministru omorand. Dar si dovada incontestabila ca la acel moment ministrul era in afara tarii intr-o reuniune. Si nimeni nu ar cunoaste ce se afla in dosar decat procurorul. Ce-ar fi daca presedintelui i s-ar trimite copii doar dupa certficatul medico legal atestand victima si dupa depozitia martorului, dar nu si dupa dovada prezentata de cel incriminat? De buna credinta, un presednte ar da imediat avizul pentru inceperea urmaririi penale. Ce usor i s-ar putea reprosa dupa aceea ca a actionat usuratic. De aceea eu vad in trimiterea dosarului cauzei (deci a intregului dosar si nu doar a unor copii) garantia ca presedintele / parlamentul vor putea sa se pronunte in cunostinta de cauza. Nu ei stabilesc vinovatii, dar nici nu e normal ca astfel de avize sa fi date (de fapt sa ceara urmarirea penala) dupa ureche. Im opinia mea, solutia de baza ramane insa renuntarea la acest filtru care e o nefericita forma de imunitate.
februarie 3, 2008 la 10:31 am
dupa cum era de asteptat, dupa patru zile, nu exista nici un raspuns la intrebarile ridicate de doc si puse de mine aici. daca stau bine si ma gandesc, nici nu se putea altfel: nu exista raspuns la aceste intrebari. oare de ce?
martie 20, 2008 la 10:08 am
[...] de gradul IV. Acum a descoperit că ideea de cercetare în felul acesta a averii demnitarilor este o exagerare, şi impunerea de către europeni a unui standard dublu. Oricum, măcar dna Weber a aşteptat să [...]
aprilie 3, 2008 la 3:38 pm
[...] Iată temă de studiu pentru colegii care se ocupă (şi) de modul în care comunică politicienii noştri. Un exemplu de text vag şi plin de afirmaţii de autoritate - adică afirmaţii pentru al căror adevăr nu avem decât cuvântul, “autoritatea” celui care le spune, căci sunt făcute astfel încât să nu poată fi probate independent. În paranteză am pus, sub formă de întrebări, informaţiile care lipsesc din text şi în lipsa cărora afirmaţiile nu au nicio greutate: “Mi s-a intamplat in ultimele saptamani sa discut cu diversi deputati din PE [cine anume?] din cam toate grupurile politice despre Romania si am constatat ca cei mai multi nu stiu mai nimic decat ca e o tara care a intrat un Uniune acum un an. Cei cu care am vorbit eu erau cu totii OK cu acest lucru, credeau sincer ca Romania trebuia sa devina membra a UE. In acelasi timp ceea ce stiau cel mai mult [aici autoarea pare să contrazică ce spunea mai sus] era ceea ce se discutase la nivelul Comisiei Europene, sau ceea ce aflasera din ziarele din tarile lor, o imagine mai ales de stat in care justitia nu functioneaza, dar prin justitie intelegand exclusiv combaterea coruptiei. A fost interesant sa constat de fiecare data ca in realitate ei nu aveau informatii serioase [adică? aveau infomaţii greşite? exemple?] si de la sursa [cine anume e această “sursă”?] despre Romania si temele astea (cu foarte putine exceptii) preluand mai degraba ideile vanturate de presa[exemple?]. Cand am intrat in amanunte[care ar fi acestea?] au ramas pe ganduri si nu prea s-au simtit confortabil [au declarat asta, sau inconfortul s-a manifestat altfel?] cu standardele duble pe care le-au impus. [exemple?]” (Renate Weber, europarlamentar PNL, “Suntem cei mai corupti?”
[...]