A munci in PE

Saptamana asta e o adevarata nebunie. Am avut de realizat un shadow report (cand cineva face un raport grupul tau politic desemneaza pe cineva care sa urmareasca ce se intampla, sa analizeze toate amendamentele care se depun, sa le negocieze pe fiecare in parte, in final responsabilitatea fiind aceea de a spune grupului cum sa voteze, evident in cadrul unor discutii cu membrii grupului). Tema era in Comisia de Dezvoltare si privea chestiunile de gender si women empowerment in politicile de dezvoltare ale UE. Am primit foarte, foarte tarziu amendamentele – peste 100 ! – asa ca duminica mi-am facut temele, iar luni la 10 au inceput negocierile, pentru ca marti urma sa se voteze in Comisie. M-am simtit ca si cum m-as fi aruncat in apa si trebuia sa inot daca vroiam sa ajung la mal. Negociere a insemnat sa discut personal cu unii din redactorii amendamentelor, la telefon sau face to face pentru ca sunt susceptibilitati care trebuie manevrate cu grija, sau sunt persoane excelente si pe care nu doresti sa le superi – e preferabil sa discuti, sa explici daca si de ce nu esti de acord cu o propunere. Pentru ca acelasi tratament iti va fi aplicat atunci cand tu vei avea nevoie. A fost si sedinta de comisie dupa amiaza, iar ultima versiune s-a finalizat seara pe la 9. Evident, a doua zi dimineata la ora 9 au mai aparut niste amendamente orale si solutii de compromis pe care iarasi a trebuit sa dau OK-ul sau nu. Votul in sine a fost spectaculos – grupul liberalilor reusind efectiv sa blocheze amendamentele de un conservatorism teribil (ce eufemism!) ale PPE si facand sa treaca ceea ce era nu doar de bun simt, ci chiar bazat pe multa expertiza. In pauza de pranz au fost mai multe alte intalniri. A urmat un public hearing pe Humanitarian Aid cu participare ONU, inclusiv raportorii speciali, Crucea Rosie, Comisia Europeana si multe alte organizatii. Extrem de interesant. De acolo literalmente am fugit pentru o intalnire cu seful delegatiei CE in Irak. Pe la 8 si ceva seara am ajuns in birou. Mi-am mai vazut mesajele pana pe la 9 si-am plecat. Si e abia jumatatea acestei saptamani, zilele urmatoare fiind la fel de pline, cu plenare, sedinte de grup politic si comisia de libertati civile. RECUNOSC: IMI PLACE. Aceasta frenezie a activitatii urmata de rezultate palpabile face sa nu mai simt nici alergatura, nici oboseala.