Suntem cei mai corupti?

Mi s-a intamplat in ultimele saptamani sa discut cu diversi deputati din PE din cam toate grupurile politice despre Romania si am constatat ca cei mai multi nu stiu mai nimic decat ca e o tara care a intrat un Uniune acum un an. Cei cu care am vorbit eu erau cu totii OK cu acest lucru, credeau sincer ca Romania trebuia sa devina membra a UE. In acelasi timp ceea ce stiau cel mai mult era ceea ce se discutase la nivelul Comisiei Europene, sau ceea ce aflasera din ziarele din tarile lor, o imagine mai ales de stat in care justitia nu functioneaza, dar prin justitie intelegand exclusiv combaterea coruptiei. A fost interesant sa constat de fiecare data ca in realitate ei nu aveau informatii serioase si de la sursa despre Romania si temele astea (cu foarte putine exceptii) preluand mai degraba ideile vanturate de presa. Cand am intrat in amanunte au ramas pe ganduri si nu prea s-au simtit confortabil cu standardele duble pe care le-au impus. In materie de Agentia Nationala pentru Integritate am constatat chiar o oarecare jena. La fel li se pare declaratia de avere care nu se practica in alte parti. Categoric nu cu detaliile de la noi. (un banal exemplu, la nivelul PE ti se cere consimtamantul expres pentru ca pe site sa-ti apara adresa de acasa). Nu stiu cata coruptie este in celelalte tari. Sigur ca exista, pentru ca din cand in cand rabufnesc scandaluri uriase. Mai stiu ca insasi Comisia Europeana a fost confruntata cu cel mai mare astfel de scandal de vreme ce a trebuit o comisie intreaga sa-si dea demisia. Era numai si numai vorba despre coruptie, despre sume uriase de bani. Doamne fereste ca cineva sa inteleaga ca eu sunt dispusa sa inchid ochii la mici sau mari fapte coruptie la noi sau in alta parte. Chiar nu sunt si daca imi aduc bine aminte cand am fost la presedintie presa a comentat ca am fost singura care la sfarsitul unui an de stat acolo nu doar n-am acumulat nimic., dar chiar am trait din ce aveam dinainte. Pentru ca din leafa de demnitar nu ai cum sa acumulezi nimic. Credeti-ma! Ce vreau sa spun este ca nu stiu daca noi suntem cei mai corupti. Dar ei au impresia ca noi suntem cei mai corupti pentru ca la noi se vorbeste cel mai mult despre acest lucru acuzandu-ne noi pe noi cel mai mult. Imi aduc aminte de o intalnire cu comisarul Verhuegen prin 2003-2004, pe atunci responsabil cu extinderea UE, in timpul guvernarii Nastase. Cand eu ma plangeam de fenomenul coruptiei si cum nu se face nimic pentru a sanctiona vinovatii, mi-a raspuns extrem de taios, sa-l mai las in pace, ca acelasi lucru il aude si cand se duce in Polonia si in celelalte tari foste comuniste. Cum? Aude de baroni locali? Replica lui a fost categorica: da, chiar asa li se spune, baroni locali. Nu stiu daca celelalte tari sunt la fel sau mai mult sau mai putin corupte decat noi. Indicii folositi de Transparency International masoara doar perceptia despre coruptie. De vreme ce la noi se discuta foarte mult despre asta este firesc ca si perceptia interna sa fie foarte mare. O sa-mi spuneti de averile uriase facuta dupa ‘90, de contractele cu statul… lucruri suficiente ca sa te duca cu gandul la coruptie. Aa e. Dar si in celelalte tari foste comuniste acum membre UE au aparut averi uriase, au fost si sunt afaceri cu statul. Suntem noi chiar cei mai corupti? Ati auzit de condamnari spectaculoase in celelalte tari? Sau de cereri in acest sens? N-ar fi trebuit sa fie?

Un gand despre legitimitatea UE

Despre legitimitatea UE s-au scris si se mai pot scrie carti. La fel si despre neligitimitatea ei-cel putin asa ar spune unii dintre deputatii din Parlamentul European care fac parte din grupuri numite sau nenumite care contesta Uniunea. Dincolo de teorii juridice si politice, din punctul meu de vedere legitimitatea constructiei europene rezida in capacitatea ei, demonstrata din plin,  de a oferi bunastare popoarelor sale (cele din statele membre). Dincolo de climatul de pace pe care incontestabil Comunitatile europene si mai apoi Uniunea l-au adus pe continentul european, e deja un truism ca fiecare tara care a aderat a avut mult de castigat in ceea ce priveste dezvoltarea sa economica, bunastarea locuitorilor sai. Iar aceste castiguri nu sunt doar ale acelor tari ci si ale Uniunii in ansamblu. De aceea, o anumita rigoare a comportamentului democratic, o protectie corspunzatoare si respectul fata de drepturile omului sunt in beneficiul tuturor, intelegand prin asta si tarile respective si UE in ansamblu. Imi place principiul solidaritatii care este (trebuie sa fie) de baza in UE. Am apreciat cand cineva din grupul socialistilor europeni l-a intrebat pe liderul lor cand a protestat fata de relocarea Nokia “cum e cu constructia europeana? se opreste acolo unde afecteaza interesele dvs electorale?”. Putem intra in lungi dezbateri in legatura cu alcatuirea structurilor UE cat de mult se simt reprezentate popoarele statelor membre. Daca va fi cazul o voi face. Dar ramane un adevar incontestabil - bunastarea oamenilor care locuiesc in spatiul UE. In fond, de ce am considerat noi in Romania ca interesul nostru national este sa fim in UE?  Tocmai pentru ca stim ca pe termen mediu si lung (hopefully si mai repede) in cadrul UE vom avea un nivel de trai mai bun, vom avea respect fata de reguli, etc.etc. Pentru ca investitiile vor avea un alt statut, pentru ca mobilitatea fortei de munca va fi alta pentru ca sansele copiilor nostri vor fi categoric altele. Schimbarile care se petrec acum in cadrul UE, mai ales cele care vor avea loc dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona, sunt substantiale si chiar state membre cu vechime parca au nevoie sa le digere. Dar cam toata lumea intelege ca UE e o forta in vreme ce fiecare stat membru in parte nu ar putea face fata, sau ar face foooarte greu fata, concurentei dintr-o lume globalizate. Ieri am avut o sedinta plenara in cae Barroso a vorbit despre climate change si propunerile Comisiei Europene in acest sens, iar grupurile politice s-au exprimat si ele. Rar am vazut o astfel de solidaritate in cadrul PE si o astfel de afirmare a ideii de Uniune. Chiar si grupurile scepticilor sau extremistilor au lasat ideologia deoparte si erau trup si suflet de partea ideii unui efort comun si a unor initiative comune.   

Voturi cu orice pret?

E interesanta activitatea de pe un blog. Unii citesc ca sa-si ia ceva informatie si uneori, in functie de subiect si de timp, comenteaza. Altii se lanseaza in lungi comentarii (ori au mult timp ori merita felicitari pentru cum isi manageriaza timpul!) si sunt nemultumiti cand intrebarile lor raman fara raspuns. De inteles, intre niste limite. Mai exista insa si ideea aceea ca daca cineva e ales iar celalalt in pozitia de alegator acesta din urma poate sa se adreseze oricum celui care “ii solicita votul”. Nu fac parte din categoria alesilor care pentru voturi sunt dispusi sa se traga de sireturi, sa se bata pe burta, in general sa aiba un comportament pe care cu totii (cel putin in vorbe) il detestam. Daca eu imi respect interlocutorii, vazuti sau nevazuti, pretind acelasi lucru. Evident fiecare are dreptul sa respecte pe cine crede de cuviinta sau sa trateze bascalios. Dar si eu am dreptul sa ignor astfel de persoane si mesajele lor. Ceea ce voi face de acum incolo ori de cate ori cineva, prin comentariul sau, imi va da impresia ca socoteste firesc sa mi se adreseze “la misto”. Voi pierde votul acelei persoane? Si ale altora care gandesc la fel? So be it! M-am saturat de ipocrizia celor care tot vorbesc de innoirea clasei politice pe care o vor cu oameni demni si responsabili, fara mafioti si smecheri, dar fac acest lucru cu un comportament si limbaj taman de… “jmecheri”.   

Musharaf in PE

Tocmai am revenit in birou. Azi Musharaf a fost in vizita la UE. Dupa amiaza, de la 5.00 pana pe la 7 fara ceva a fost la Comisia de politica externa. Nu sunt membra a acestei comisii dar mi s-a parut interesant sa merg si sa-l aud vorbind. A plouat cu intrebari (nici macar nu a fost timp pentru toate), unele se repetau, ceea ce i-a permis si lui sa raspunda la cele la care dorea, pe alocuri a fost agresiv dar nu foarte tare. A promis ca alegerile care vor avea lco pe 18 februarie vor fi nu doar fair and free ci si peaceful. Mie mi s-a parut a fi mesajul cel mai important pe care dorea sa-l transmita. Nu mi s-a parut ca a fost sesizat ca atare. Dar, la un moment dat, evident s-a referit la Jihadul (chiar asa l-a numit) pornit impotriva URSS in Afganistan. Si a vorbit de zecile de mii de mujahedini (plus talibani) pe care Vestul impreuna cu Pakistanul i-a trainat, de banii dati si de victoria lor totala atunci. Intrebarea lui a fost ce a facut Vestul dupa 1989? Cum de nu a mai dat de loc atentie acelei zone? Caci atunci si-au croit drum talibanii, atunci s-au organizat teroristii din AlQaeda… Noi stim ce facea vestul atunci: se uita naucit cum se prabusea comunismul, intamplare pentru care nu era pregatit de loc. Si pentru a carei asimilare a avut nevoie de mai multi ani.